Lectie de viata

Stau ascuns in umbra, asteptand dupa cineva anume. Stiu sigur ca va veni..Mereu vine!

Am fost la cimitir...nu l-am gasit....merg singura pe o strada rece intunecata...
Il vad acolo asteptand..
Parca indiferenta ma duc langa el...eram imbracata intr-o rochie neagra cu trandafiri rosi ..rup unul..
Astept sa vorbim dar..

Ii mangai gatul firav. Inca mai poarta urma muscaturii mele.
-Ai venit!

- Pe mine ma asteptai??...ma intreb..oare, oare..ma poti ajuta k problema mea??
si ma uit drept in ochii lui...erau asa profunzi...

Ca de obicei mergeam linistit pe acoperisurile caselor desprins de lumea real .
Eram obisnuit de tipetele tinerelor care sfarseau prin diferite locuri, si nimic nu ma mai impresiona plus ca nimeni nu facea nimic pentru a opri asta, chiar daca si eu eram unul dintre acei asasini, dar totusi nu omoram zilnic. Se mai intampla asta cand se gasea cate un mafiot dispus sa ma plateasca numa pentru a omora nustiu ce om de afacere care ii statea in cale, dar asta e lumea in care traies si nu ma mai surprinde nimic.

Vad ceva pe acoperis...el statea nemiscat...putin impresionat de vigilenta de care dadeam dovada...
-Deci nu pe mine ma asteptai asai??

M-am oprit dandu-mi seama ca cineva m-a vazuse oare cine era ? M-am uitat in jur nedumerit poate poate o sa il /o gasesc pe cela/ cea care ma vazuse.
In apropierea mea pe o stradustraduta am observat 2 persoane oare unul dinter cei 2 mavazuse? Nu stiu, asa ca mai bine as pleca, decat sa isi dea seama ca sunt vampir .

-Pe tine te asteptam, i-am raspuns Sayei.
Observasem pe cel ce ne urmarea, si de asemenea am vazut ca vroia sa plece. M-am facut nevazut pentru a aparea in spatele nou-venitului. Era si el vampir. Mirosea a sange...

Dupa cateva secunde am observat ca unul dintre cei doi nu mai era acolo , dar l-am simtit in spatele meu. Hmmm ciudat cum de nu mi-am dat seama mai devreme ca era vampir? ...
M-am intors si ...

L-am privit in ochi...Mi se parea ca-l cunosc...

Parca il cunosteam pacrca nu … Tot nu imi dau seama cine era dar mi se parea familiara fata lui .
De ce nu imi mai aduc aminte nimic din viata mea inainte sa devin vampir ?

I-am luat chipul in maini. Era asa de dragut... Pielea ii era alba.. Da, stiu, era baiat...Dar nu e vina mea ca-mi plac si baietii...

Firar... de ce facea asta dar totusi maile lui ... erau asa de... nu gaseam cuvantul potrivit.
In mai putin de o secunda m-am smucit si am sarit pe urmatorul acoperis.

Ce senzatie placuta... Un tanar asasin fugind de mine speriat...Am alergat dupa el.

Priveam speriata cum misterioasa persoana...hmmm...era vampir...ca si..ca si mine...doare mai mult decat imi inchipuiam.....am vazut sclipirea din ochi "creatorului" meu...as fi vrut sa fac mai multe in privinta acestui lucru ...se pare ca ii plac shi baieti?!?!?!?!?!
Offf...suspin adanc apoi ma ascund dupa un colt...shi vad o fata...vroiam sa fac ceva ce nu cred ca eram pregatita sa fac dar.....cum nimeni nu era atent m-am strecurat in spatele ei...si am vrut sa "vorbim"(cu un zambet diabolic)....dar...a fugit....
Parfumul ei m-a speriat...am vrut sa o prind dar a disparut imediat...la fel ca si El...offf...vreau sa plec dar...

M- am intors la Saya.
-Te-ai suparat?

in sfarsit am scapat de el ... dar totusi nu imi dadeam seama cine e de si imi parea cunoscut...

Am observat ca fata nu ma mai baga in seama. Parea distrasa. Asa ca m-am intors la prietenul meu de mai devreme. Am aparut in spatele lui, gadilandu-i ceafa.
-Ti-a fost dor de mine?

Hmmmm sa zicem ca da................

-Si ia spune..de ce ne urmareai? Ai anumite ganduri despre prietena mea?

Stai linistit eu nu va urmaream… Ce acu s-a mai inventat o lege prosteasca cu privire la plimbatul pe acoperisuri…

ma amuza replicile lui... imi plimb mana prin parul baiatului...desi poate ca asta-l enerveaza...

Imi placea acea senzatie, cam ciudat ca nu mai simtisem asta niciodata.
Dar totusi dintr-o smucire am sarit pe acoperisul urmator si m-am pierdut in intuneric.

M-am imbufnat. Vroiam sa ma mai joc putin... Am plecat sa-l caut.

Dupa ce sarisem de pe un acoperis pe altul ajung insfarsit pe balconul de la apartamentul meu.
Intru in dormitor, o camera nu ca ori care alta mai speciala pentru mine, plina de amintiri si singurul lucru care imi mai aducea aminte de Kumori, imi aducea aminte de noaptea aceea cu luna rosie cand Kumori devenise vampir ca si mine.